Filosofie politică

Arendt și analiza regimurilor totalitare

Hannah Arendt (1906-1975) este o reprezentantă de marcă a filosofiei secolului precedent, care s-a concentrat cu precădere asupra filosofiei politice și a unor teme specifice precum totalistarismul, revoluția sau natura libertății. Arendt s-a născut la Hanovra, în Germania, și a studiat filosofia alături de Martin Heidegger, cu care a avut și o relație amoroasă. Ulterior, aceasta a devenit studenta lui Karl Jaspers, cei doi filosofi având o influență majoră asupra gândirii sale.

Originea sa evreiască i-a pus probleme în contextul istoric al epocii, fiind nevoită să fugă la Paris, iar, ulterior detenției sale pe criterii etnice, la New York. Aici avea să realizeze lucrările care au făcut-o celebră, precum Originile totalitarismului sau Condiția umană. Structura filosofică a lui Arendt nu poate fi identificată, totuși, într-o singură lucrare, aceasta fiind împărțită între lucrările pe care le-a realizat.

arendt, espresso filosofic

În domeniul filosofiei politice, care reprezintă punctul central al operelor sale, Arendt dezvoltă următoarele idei:

• Spre deosebire de regimurile totalitare din trecut, Arendt consideră că cele contemporane epocii sale nu mai foloseau teroarea pentru atingerea puterii, ci teroarea reprezenta punctul focal al acestor regimuri;

• Evenimente precum primul război mondial sau marea criză economică din SUA au reprezentat momente care au alimentat credința populației în soluții de redresare, care s-au dovedit a fi regimuri totalitare;

• Arendt dorește o divizare a trei activități umane: munca (activitate continuă, necesară supraviețuirii, caracterizată prin lipsa libertății), lucrul (activitate care asigură trăinicia activității) și acțiunea (care practic transformă lucrul în libertate);

• Analizând ororile Holocaustului, Arendt promovează expresia banalitatea răului pentru a descrie faptul că multe dintre crimele realizate în epocă au fost efectul îndeplinirii ordinelor, fără trecerea acțiunii prin filtrul propriei gândiri;

În ciuda criticilor aduse lui Arendt, printre care admirația sa pentru varianta de democrație din Grecia Antică și respingerea formelor moderne ale democrației, Arendt rămâne un filosof important al secolului precedent, care a încercat să găsească explicații pentru anomaliile filosofiei politice din istorie.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *