Gustave de Molinari (1819-1912) a fost un reprezentant important al școlii clasice liberale de laisez-faire din Franța secolului al 19-lea. După cum a transmis cu puțin înaintea decesului său, de Molinari a predicat toată viața sa împotriva protecționismului, etatismului, colonialismului, socialismului și militarismului, în timp ce lumea a parcurs întregul cerc al curentelor, pe parcursul vieții sale.
De Molinari, care a părăsit Belgia natală pentru Paris, a ajuns pe tărâm francez în anii 1840, militând pentru comerț liber, pace și abolirea sclaviei. În aceeași perioadă s-a alăturat Societății pentru Economie Politică, cu care cocheta și Frederic Bastiat. În timpul revoluțiilor de la 1848, s-a opus vehement socialismului, care căpăta contur la nivelul gândirii europene. Una dintre cele mai importante lucrări ale lui Molinari este Producerea securității (o poți găsi aici).
Principalele sale idei de filosofie economică se pot rezuma astfel:
- De Molinari a promovat existența unui stat ultra-minimal și a unui laissez-faire complet în economie;
- Economistul belgian nu vedea statul ca un legitim monopol al organelor de forță, argumentând că forțele de poliție ar putea fi asigurate de companii private, mai ieftin și mai eficient decât statul;
- Molinari, considerat de Bastiat ca fiind succesorul său, aprecia, de altfel, că toate prerogativele statului pot fi preluate de companii private, apreciind că suveranitatea statului poate fi înlocuită de suveranitatea individuală a cetățeanului;
Nevoit a se întoarce în Belgia nativă, după venirea la conducerea Franței a lui Napoleon al III-lea, de Molinari avea să rămână fidel principiilor sale până la sfârșitul vieții, care, din fericire pentru valorile pe care le-a promovat, a survenit înaintea Primului Război Mondial.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
