Filosofie economică

Adorno, capitalismul și industria de divertisment

Theodor Adorno (1903-1969) a fost unul dintre filosofii importanți, cât și atipici, ai secolului precedent. Membru al Școlii de la Frankfurt, ca și Marcuse, germanul Adorno și-a dedicat studiul condamnării capitalismului, distanțându-se, în același timp, de tipul de marxism promovat în epocă de către URSS.

Influențat, în principal, de o axă germană a gândirii filosofice, HegelNietzscheMarx, Adorno a militat împotriva fascismului, realizând chiar chestionare pentru detectarea fasciștilor din societate, în contextul originii sale evreiești și a antisemistismului din epocă. În lucrările sale cele mai cunoscute, precum Dialecte negative sau Minima moralia, Adorno studiază industria mass-media și cea referitoare la activitățile care privesc timpul liber, subiecte care fac subiectul articolului nostru  de astăzi.

adorno, espresso filosofic

Astfel, pornind de la sistemul capitalist, Adorno exprimă următoarele idei principale:

  • Industria de divertisment este la fel de mecanică ca activitatea de la locul de muncă: după o zi de muncă, omul ajunge să realizeze activități la fel de automatizate ca cele realizate pe parcursul zilei;
  • Industria culturală, cum este numită de Adorno, deși este formată din multe elemente diferite, este în fapt, dominată de aceleași principii, utilizatorul final fiind tratat ca o mașinărie de consum, fără suverintate asupra propriilor gânduri;
  • În plus, filosoful german consideră că industria culturii subminează dezvoltatea individului, care, în loc să își petreacă timpul liber într-un mod care să contribuie la dezvoltarea personală și, ulterior, la schimbarea societății, este distras de politica consumeristă a companiilor;
  • De asemenea, industria consumeristă nu cere clienților săi să își exprime propriile opinii cu privire la produsele sau ideile prezentate, ci doar impune scopul final, acela de a realiza achiziția;
  • În cadrul acestei teme mari, industria muzicală a reprezentat pentru Adorno un punct de interes special; în viziunea filosofului german, muzica s-a transformat într-o industrie care livrează șabloane foarte asemănătoare, care au condus la situația în care oamenii nu mai au nevoie să interpreteze muzica, mesajul acesteia fiind, mai mult sau mai puțin, același;

În ciuda unei critici unilaterale a capitalismului, filosofia lui Adorno nu este lipsită de puncte valide, în privința industriei culturii, cât și în domeniul muzical, simțindu-se o simplificare accentuată a mesajelor transmise, care par a urmări un șablon prestabilit.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

One thought on “Adorno, capitalismul și industria de divertisment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *