Filosofie altfel

Despre inadecvarea unui discurs corect

Un mesaj corect, un semnal de alarmă legitim poate cădea în derizoriu în momentul în care emitentul este neadecvat și/sau în locul nepotrivit. Problema schimbărilor climatice este reală, iar efectele acesteia ne sunt vizibile tuturor. Totodată, este intuitiv să anticipăm ce va urma pentru omenire, dacă procesul degradării mediului înconjurător va continua în același ritm galopant.

În general, în momentul în care dezbatem o problemă și încercăm argumentarea unui punct de vedere, avem două posibilități de reușită, în fața unui public cu un nivel rezonabil de cunoștințe și de înțelegere. Prima este calea științifică. Matematica, studiile de specialitate au particularitatea de a fi lipsite de pasiune, de ardoare, dar prezintă marele avantaj de a lasă puțin loc de interpretare. Când toate datele îți indică că problema schimbărilor climatice este, nu numai reală, cât și gravă, atunci o poți ignora doar dacă nu îți pasă sau dacă urmărești atingerea unor obiective pe care le consideri mai importante.

A doua cale de a argumenta în favoarea unei idei este prin intermediul oratoriei și pasiunii, în vederea stârnirii unei anumite emoții din partea publicului țintă. Totuși, totuși, argumentația trebuie să rămână credibilă și să nu existe o discrepanță majoră între mesajul transmis și emitentul acestuia. Greta Thunberg merită admirată pentru eforturile ei de a evidenția problemele cu care ne confruntăm. Dar, dar, un mesaj corect se poate transforma într-o mostră de ipocrizie atunci când nu este calibrat adecvat. Să vorbești la 16 ani, provenind din Suedia, dintr-o familie fără probleme, despre o copilărie furată, este cel puțin o exagerare crasă. Dacă Thunberg poate vorbi despre idealuri pierdute și vise spulberate, mă întreb, oare, ce pot spune copiii din Siria, Libia sau Yemen, care suferă de pe urma unor conflicte prelungite, cu efecte teribile pentru psihicul și celui mai cerebral adult. O copilărie furată o au acești copii pentru care se îngrijorează prea puțină lume. O copilărie furată o au copiii din Mozambic sau Bahamas, afectați de fenomene meteo extrem de violente. Aceștia nu au luxul să se lamenteze că trebuie să se deplaseze la New York, pentru a susține un discurs, în loc să fie la școală. Schimbările climatice le-au simplificat dilemele, măturându-le școlile și casele de pe fața pământului. Indiferent de patetismul (artificial) din discursul Gretei, nu ea are o copilărie furată, ci copiii din Somalia sau din jurul bazinului Lacului Ciad, pentru care schimbările climatice se transpun în secetă prelungită și crize alimentare, nu verbale. Pe aceștia, însă, nu îi aude nimeni. Ei nu vorbesc engleza Gretei și nici nu ”dau” la fel de bine pe ecran.

espresso filosofic

Formele fără fond sunt prezente mai mult ca oricând în peisajul public. În timp ce Greta scrâșnea din dinți, tineri voluntari munceau până la epuizare pentru a evita extinderea incendiilor din Amazon, și, totuși, despre ei nu vorbește (aproape) nimeni. În schimb, media și rețelele sociale sunt fascinate de un discurs. Cred ca a sosit momentul să lăsăm vorbele sofisticate și indignarea exacerbată destinată camerelor video/prietenilor/vecinilor/etc, menită să ne legitimeze convingerile sau acțiunile, și să ne facem fiecare treaba: să reciclăm, să limităm consumul de elemente de plastic, să curățăm după ignoranții din jurul nostru și să încercăm să le deschidem ochii. Fără strâmbături pline de dezgust, dramatism și auto-victimizare, ci cu hotărâre, demnitate și stoicism.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:
error0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *