Epictet și viziunea stoică asupra vieții

Epictet este unul dintre reprezentanții principali ai stoicismului , deși acesta a trăit (55-135) la patru secole distanță de momentul în care această școală filosofică a fost creată. Viața lui Epictet este una ce poate fi catalogată ca fiind cel puțin interesantă, acesta născându-se pe teritoriul Turciei actuale. Epictet a ajuns la Roma în postura de sclav, însă stăpânul său i-a permis acestuia să studieze filosofia. Devenit ulterior liber, filosoful stoic avea să fie silit să părăsească Roma, după ce împăratul Domițian avea să îl exileze, alături de alți filosofi. Acesta avea să formeze ulterior o școală de filosofie la Nicopole, în Grecia, care avea să devină celebră în epocă, atrăgând persoane din clasa socială superioară a Romei.

Viziunea stoică a lui Epictet era construită conform teoriei clasice a școlii, în jurul unui mod de viață filosofic, al cărui scop să fie atingerea eudaimonia (fericirii), printr-o viață trăită în acord cu natura. Stadiul eudamonia, cuprinde, în viziunea stoicilor, următoarele caracteristici: imperturbabilitate, eliberarea de pasiuni, existența bunătății sufletești. Filosofia lui Epictet a rămas în formă scrisă datorită unui student dintre ai săi, Arrian, care a cuprins viziunea lui Epictet în Manual (poți găsi cartea aici) și Discursuri (poți găsi lucrarea aici).

epictet, filosofie, filosofie a religiei, stoicism

Filosoful stoic își dedică atenția și asupra religiei, domeniu în care acesta formulează următoarele postulate, prezentate pe scurt:

  • Dumnezeu, zeii sau Zeus, Epictet folosind alternativ toate aceste terminologii, este comparat cu un căpitan de navă, care își cheamă înapoi oamenii la bord, odată cu moartea acestora;
  • Dumnezeu este considerat a fi proprietarul către care returnăm ceea ce am împrumutat, prin persoanele apropiate pe care le pierdem sau prin obiectele de care suntem deposedați în urma unor calamități;
  • Dacă stoicul se înțelege pe sine, pe Dumnezeu și universul, atunci acesta nu va da vina niciodată pe zei și nu le va găsi motiv pentru care să le pună sub semnul întrebării judecata;
  • Divinitatea este considerată a fi sufletul lumii, aceasta dând viață și transformând universul clipă de clipă, pentru a îl reda în forma pe care aceasta o prezintă;
  • Epictet consideră că oamenii au parte de ceea ce merită, referitor la caracterul lor, iar acesta este un aspect de care nimeni nu trebuie să se plângă, viziunea stoică fiind aceea de acceptare;
  • Omul trebuie să fie pregătit și să anticipeze ceea ce i se poate întâmpla, pentru ca atunci când soarta se va dovedi a fi potrivnică, omul să nu fie surprins sau mânios;

Epictet a dus o viață simplă, care nu s-a axat pe posesiuni, trăind singur pentru cea mai mare perioadă a vieții. Acesta a susținut un stil de viață în acord cu natura, numărul adepților din timpul vieții sale fiind mai mare decât al celor care l-au apreciat pe Platon, în timpul vieții acestuia. Prin filosofia sa a religiei, Epictet pregătește oamenii pentru orice deznodământ, urmărind să cultive în gândirea acestora starea de imperturbabilitate, lipsită de mânie, invidie sau gelozie. De asemenea, în relațiile interpersonale, stoicii promovează egalitatea dintre oameni, văzând în aceștia descendenți ai naturii. Acesta este un element de noutate în epocă, în condițiile în care sclavia era practicată pe o scară destul de mare, atât în momentul apariției curentului stoic, cât și în cursul vieții lui Epictet.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

6 thoughts on “Epictet și viziunea stoică asupra vieții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *