Eckhart von Hochheim, cunoscut sub numele de Meister (Maestrul) Eckhart (1260 -1328) a fost un filosof și teolog care a făcut parte din Ordinul Dominican, ale cărui învățături au fost asociate uneori cu erezia, aspect ce, în mod sigur, i-a cauzat și anumite neplăceri. Deși nu un filosof în sensul propriu al cuvântului, teologul german stârnește curiozitatea contemporană asupra ideilor expuse în epocă.
Principala operă a lui Eckhart a fost Opus tripartitum,lucrare alcătuită din trei părți. Eckhart a studiat la Paris, după care s-a întors în Germania și și-a continuat studiul și practica teologică. În limba română poți citi Benedictus Deus. Tratate și predici, carte pe care o poți găsi aici.
Principalele idei de filosofie a religiei ale lui Eckhart au fost următoarele:
- Marea nevoie a omului este ca sufletul acestuia să se unească cu Dumnezeu;
- Filosoful german folosește exprimări contradictorii, numindu-l pe Dumnezeu ființa absolută, iar, pe de altă parte, considerând că Dumnezeu nu este o ființă, fiind, în schimb, o non-entitate;
- Deși Dumnezeu este prezent în toate creațiile sale, doar ființele raționale pot păstra esența acestuia, prin intermediul spiritului – idee similară cu cea a Sfântului Augustin;
- Păcatul apare din nevoia spiritului de a își îndrepta dorința către aspectele finite, cauzatoare de plăceri;
- Filosoful german nu acordă mre importanță ceremorialului bisericesc, apreciind că trăirea individului trebuie să se petreacă în sine, indiferent de modul de manifestare exterioară;
Influențat de gândirea lui Toma de Aquino, Eckhart a rămas pentru multă vreme în obscuritate, până când a fost redescoperit, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, fiind apreciat de filosofi precum Schopenhauer sau Heidegger.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
One thought on “Eckhart și filosofia sa uitată”