Filosofie a religiei

Dostoievski, cel mai mare filosof din istoria literaturii

Feodor Dostoievski (1821-1881) nu a fost un filosof în adevăratul sens al cuvântului, dar, cu siguranță, a fost unul dintre cei mai mari filosofi ai literaturii universale, operele sale purtând fine amprente psihologice și filosofice. Dostoievski este considerat cel mai mare novelist al istoriei, transmițând, prin intermediul capodoperelor sale, puternice proiecții ale societății rusești pentru viitor, dar și oglindiri ale firii umane, în fața morții, vinovăției și credinței.

Implicat, în tinerețe, într-o mișcare simpatizantă a socialismului utopic, Dostoievski avea să fie arestat și apoi să fie condamnat la moarte. Pedeapsa a fost însă modificată, fără însă a se renunța la un simulacru al procedurii de execuție, care avea să îl marcheze iremediabil pe scriitorul rus. Ulterior, Dostoievski a fost condamnat la patru ani în Siberia. Perioadă care avea să reprezinte baza unuia dintre romanele sale, Amintiri din casa morților. În ceea ce privește activitatea literară a scriitorului rus, cele mai importante lucrări pot fi considerate Crimă și pedeapsă și Frații Karamazov.

espresso filosofic, dostoievski

Din punct de vedere religios, Dostoievski a fost credincios, aspect relevat în operele sale. Printre cele mai importante idei ce rezultă din scrierile sale, menționăm :

  • În romanul Demonii, a cărui acțiune este întrepătrunsă cu popularitatea curentului nihilist, Dostoievski prezintă cum abandonarea moralității (și inclusiv a credinței), în schimbul obținerii libertății, conduce la apariția unui sistem tiranic, fapt confirmat ulterior de evenimentele istorice ;
  • Același roman reprezintă o puternică sursă de inspirație pentru Albert Camus, prin prezentarea suicidului drept actul de libertate deplină, prin faptul că acesta reprezintă dovada supremă de act irațional care demonstrează libertatea individului ;
  • În Frații Karamazov, Dostoievski exprimă celebra sa replică că în lipsa lui Dumenezeu, totul este permis, neexistând imoralitate. Cu toate acestea, Ivan, autorul acestei idei, ajunge să se căiască inclusiv pentru gândurile sale necurate, deși acestea nu au fost materializate în fapte ;
  • În aceeași operă, Dostoievski afirmă că Hristos a venit pentru a îi elibera pe oameni, însă aceștia preferă siguranța în detrimentul libertății, fapt ce îi face susceptibili erorilor și vinovăției.

Dostoievski a rămas în istoria literaturii drept un adevărat punct de referință, fiind o adevărată sursă de inspirație pentru mulți filosofi, printre care Jean-Paul Sartre, Albert Camus sau Friedrich Nietzsche. Acesta din urmă afirma despre scriitorul rus că este singurul psiholog de la care a avut ce învăța, autor care, din punct de vedere filosofic, poate fi considerat drept un precursor al existențialismului.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *