Raționalismul, la întâlnirea dintre trei filosofi emblematici

Raționalismul este un curent care a reunit filosofi din Europa, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, fiind adesea văzut în antiteză cu empiricismul britanic, reprezentanții raționalismului considerând că originea cunoașterii se află în dezvoltarea minții, nu în trăirea unor experiențe.

Originea termenului de raționalism se află în Franța secolului al XVI-lea, reprezentând chiar antonimul empiricismului. Cei mai importanți reprezentanți ai raționalismului sunt Spinoza, Descartes și Leibniz, care, chiar dacă nu au un set de idei unitare, se aseamănă din punct de vedere filosofic, din trei mari puncte de vedere: prin utilizarea matematicii, prin promovarea conceptului ideilor înnăscute și a celui referitor la principiile apriori, ultimele două caracteristici urmând a face obiectul analizei acestui articol.

Ideile înnăscute:

Descartes – identifică trei tipuri de idei: cauzate de un eveniment exterior (imaginea soarelui), create artificial (formarea soarelui) și înnăscute (singurele care sunt mereu adevărate – printre acestea ideea de Dumnezeu, de minte [rațiune] și de adevăruri matematice);
Spinoza – consideră că ideile pot fi unele adecvate, acumulate prin rațiune sau cunoștințe intuitive și inadecvate, preluate din interacțiunea cu idei exterioare, care sunt catalogate drept confuze;
Leibniz – fiecare om este unic și independent, în afară de conexiunea avută cu Dumnezeu, deci tot ceea ce ni se întâmplă este consecința propriei existențe, care conduce la apariția propriilor idei, diferite de gânduri;

Principiile a priori:

Descartes – cea mai cunoscută idee a sa este cea legată de dualismul minte-corp: omul se poate îndoi de existența corpului său, dar nu se poate îndoi de existența minții sale, din moment ce gândește;
Spinoza – acesta dezvoltă o viziune monistă, considerând că mintea și corpul crează un tot unitar;
Leibniz – dezvoltă două mari principii: cel al contradicțiilor (tot ce implică o contradicție este fals) și cel al raționamentului suficient (nu există adevăr fără a exista un raționament suficient care să demonstreze că acel adevăr nu poate fi un fals).

În ciuda criticilor aduse acestui curent de gândire, axate, în principal, în jurul faptului că plasează prea multă încredere în capacitatea de a cunoaște rațional lumea, cu ajutorul minții și fără ajutorul experiențelor trăite, raționalismul rămâne unul dintre cele mai importante curente filosofice, cu influență considerabilă în evoluția gândirii europene.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.