Curente filosofice

Pragmatismul și scoaterea filosofiei din tipare rigide

Pragmatismul este un curent filosofic conform căruia un aspect este satisfăcător dacă din punct de vedere practic conduce la o consecință pozitivă, aducând astfel o dimensiune mult mai ancorată în realitate pentru sfera filosofică. Curentul își are originea în Statele Unite, în perioada anilor 1870, cei mai importanți reprezentanți ai acestuia fiind Charles Sanders Peirce (1839-1914) și William James (1842-1910).

Un curent care judecă și oferă valoare după potențialul de succes al unei acțiuni sau al unei afirmații, pragmatismul s-a dezvoltat preluând diferite idei sau concepte de la filosofi precum Francis Bacon, Immanuel Kant, David Hume, Hegel, Wittgenstein sau Mill. Peirce a formulat următoarea zicală, devenită ulterior maximă a pragmatismului: Consideră efectele practice ale obiectelor concepției tale. Apoi, concepția ta asupra acelor efecte este concepția ta totală asupra subiectului.

pragmatism, espresso filosofic

Principalele idei aferente pragmatismului sunt următoarele:

  • Adepții pragmatismului refuză viziunile realiste sau idealiste, considerând că filosofia ar trebui să fie mai bine corelată cu știința;
  • Deși nimeni nu poate avea o viziune de ansamblu asupra adevărului, oamenii pot face presupuneri, care se pot dovedi adevărate; dubiul propus de sceptici inhibă gândirea umană și provoacă iritare;
  • Adepții pragmatismului sunt de acord cu viziunea lui Kant, conform căreia lumea trebuie interpretată cu ajutorul unor scheme de bază, însă refuză viziunea acestuia care conferă schemei respective un caracter ce nu poate fi pus la îndoială;
  • Credința joacă un rol important în pragmatism, existând însă dezbateri în cadrul curentului, dacă sentimentul de credință este valid atunci când acesta coincide cu realitatea; de asemenea, un alt subiect de divergență este reprezentat de gradul în care o credință dovedită adevărată poate fi considerată validă doar în cazul oamenilor, sau poate fi extinsă și în privința animalelor;

Adepții pragmatismului s-au considerat adesea reformatorii empirismului, însă gradul acestora de unitate în viziune asupra unei mari variațiuni de subiecte rămâne scăzut, ceea ce ridică uneori dubii cu privire la încadrarea termenului de pragmatism în cadrul unui bloc unitar de gândire.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *