Nihilismul reprezintă un curent filosofic care promovează ideea că totul este lipsit de sens, viața neavând niciun scop, valorile fiind inexistente, precum și autoritatea. Deși nihilismul nu este complet îmbrățișat de niciun filosof, acesta se regăsește, în anumite proporții în viziunea mai multor gânditori sau scritori, fiind asociat adesea cu stări pesimiste sau marcate de angoase.
Denumirea de nihilism provine de la latinescul nihil, care înseamnă nimic. Termenul a devenit popular odată cu nuvela lui Ivan Turgheniev, Părinți și copii, în care scriitorul rus descria atitudinea personajului Bazarov, de negație totală față de tot ceea ce îl înconjura. De altfel, în Rusia a activat o mișcare revoluționară, la sfârșitul secolului al XIX-lea, care refuza autoritatea statului, a bisericii sau a familiei. În filosofie, primele forme ale nihilismului pot fi identificate la reprezentanții scepticismului, care practic contestă anumite teorii considerate a fi adevărate.
Printre filosofii cei cunoscuți care sunt asociați partial cu nihilismul, îi menționăm pe:
• Friedrich Nietzsche – pentru acesta nu există ordine obiectivă sau structură ce trebuie respectată, în afară de aceea pe care o creăm; nu există valori întemeiate, nu există adevăruri care nu pot fi negate, și, în general totul este permis (replica consacrată de Dostoievski în magnus opus-ul Frații Karamazov);
• Jean Paul Sartre – conform filosofului francez, atunci când abandonăm iluziile, viața ni se relevă în nimicnicia ei, această stare fiind sursa libertății totale, dar și a angoasei emoționale;
• Albert Camus – mitul lui Sisif, care ilustrează blestemul eroului principal, condamnat la o muncă eternă, reprezintă o metaforă a existenței umane ;
• Mihail Bakunin – promovează dorința de anihilare, considerând dorința de distrugere reprezintă, în final, o pasiune creativă ;
Deși nu este unul dintre curentele cele mai cunoscute sau apreciate ale filosofiei, nihilismul a prezentat întotdeauna o anume fascinație, mai ales în momentele delicate ale istoriei prin promovarea unei credințe în nimic, care practic contestă valorile societății. De asemenea, literatura rusă a acordat o atenție destul de importantă acestui curent, în afara de Turgheniev, descoperind personaje cu nuanțe nihilste la Anton Cehov sau la Feodor Dostoievski. Despre aducerea nihilismului în modernitate poți citi mai multe în această lucrare.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
7 thoughts on “Nihilismul și fascinația nimicniciei”