Curente filosofice

Neo-confucianismul sau reîntoarcerea unui curent

Neo-confucianismul este termenul care denumește revenirea diverselor concepte ale filosofiei confucianiste, începând cu cel de-al nouălea secol, în Asia. Prima etapă a revenirii confucianismului a fost completată de Zhu Xi (1130-1200), filosofia sa stând la baza sistemului de examinare pentru cei care doreau să facă parte din aparatul statal. Este important de menționat că atât în cazul lui Zhu Xi, cât și a celorlalți neo-confucianiști, doctrina filosofică era completată de o auto-cultivare morală, scopul final fiind transformarea individului într-un ins înțelept.

Desigur, baza gândirii neo-confucianiste este reprezentată de viața și gândirea lui Confucius (551-479 î.Hr). Primii gânditori neo-confucianiști au fost Han Yu (768-824), Li Ao (772-836) și Liu Zongyuan (773-819), aceștia atacând principiile budiste și urmărind restaurarea confucianismului. Neo-confucianismul s-a extins apoi spre Coreea, Japonia și Vietnam, căpătând noi adepți, dar și noi teoreticieni.

neoconfucianism, confucius, espresso filosofic

Principalele idei ale neo-confucianismului, expuse de exponenții acestui curent, au fost :

  • Universul poate fi înțeles de către natura umană, fiind sarcina individului de a crea o legătură armonioasă între acesta și univers ;
  • Spre deosebire de budism, confucianismul și neo-confucianismul consideră că ceea se petrece în jur este real și poate fi înțeles rațional ;
  • Natura umană este, în principiu, bună, însă aceasta are nevoie de purificare, de șlefuire, acest lucru putând fi realizat în această viață, neo-confucianiștii opunându-se ideilor de reîncarnare sau de karma ;
  • Capacitatea de șlefuire aparține individului, acesta fiind conștient, fără a avea nevoie de un proces complex de raționalizare, de distincția dintre bine și rău ;
  • Emoțiile umane nu sunt ceva în întregime negativ, însă acestea trebuie controlate, pentru a putea fi armonizate cu viața individului ;

Pe fondul cuceririlor europene din Asia, bazele confucianismului au fost serios încercate de noul flux de informații vestice, însă, în contextul acestei perioade dificile pentru populația locală, se poate observa cum vechile curente de gândire, confucianismul, daoismul și budismul, au renăscut, nativii întorcându-se la valorile lor, într-o măsură menită a le prezerva autenticitatea.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:
error0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *