Deconstructivismul, curentul identificat cu Derrida

Jacques Derrida (1930-2004) este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi ai secolului al XX-lea, acesta reușind să se distanțeze de toate curentele filosofice adoptate de societatea franceză și croindu-și propria viziune asupra lumii, prin intermediul deconstrucției, care avea să se transforme într-un curent în sine. Derrida s-a născut în Alger, într-o familie de evrei, originea sa ridicându-i o serie de dificultăți, fiindu-i refuzată, în această bază, înscrierea la Școala Superioară din Paris, de două ori.

Fenomenul deconstructivismului pe care l-a dezvoltat propune renunțarea la stereotipurile din gândire, în vederea înlăturării gândirii binare, antinomice, precum prezență/absență sau scris/ citit. Cea mai cunoscută lucrare a lui Derrida este Despre gramatologie (o poți găsi aici), aceasta având ecou atât în literatură, precum și în filosofie. Principiul de bază al deconstructivismului este reprezentat de analizarea minuțioasă a unui text, în punctele cele mai neglijate de ochiul liber, pentru a identifica noi sensuri, precum și contradicții care să conducă la soluții alternative de interpretare.

derrida, espresso filosofic

Principalele idei ale lui Derrida, ce conțin aspecte deconstructiviste, sunt următoarele:

  • Conform filosofului francez, începând de la Socrate, filosofia a preferat vorbitul în detrimentul scrisului, cel din urmă fiind considerat doar un fel de a transcrie cele vorbite; pornind de la această idee, Derrida folosește deconstructivismul pentru termeni precum rațiune și pasiune, masculinitate și feminitate, profit și generozitate, în scopul de a pune în valoare partea pe care societatea o trece adesea în umbră;
  • Una dintre ideile deconstructivismului este aceea a semnalării indeciziei cu privire la încadrarea anumitor termeni în categorii bine stabilite, precum fantoma nu poate fi inclusă în dihotomia prezent/absent;
  • Conform lui Derrida, nu există decizii bune sau decizii greșite, întrucât toate deciziile,inclusiv cele religioase, se iau în baza propriilor credințe;
  • Indiferent de deciziile pe care un individ le ia, acestea nu pot fi integral justificate, Derrida considerând că o decizie nu este o decizie atunci când toate datele sunt cunoscute sau atunci când efectul poate fi anticipat;
  • Unul dintre cele mai cunoscute concepte ale filosofiei lui Derrida este acela de tout autre, a cărui traducere în română prezintă vizibile dificultăți – Derrida analizează cazul Biblic în care părintele își sacrifică copilul ca dar pentru Dumnezeu, sugerând că trebuie să existe o diferență clară între normele morale acceptate de societate și normele care se aplică în relația noastră cu acel cineva special din viața noastră, fie că este vorba de o persoană iubită sau de Dumnezeu;
  • Astfel, în alegerea noastră de a prefera anumite acțiuni, o anumită profesie, compania unora în detrimentul altora alegem ignorarea celorlalți ceilalți și prioritatizarea tout autre;
  • În etapa finală a vieții sale, Derrida a fost preocupat de teme precum dăruirea, ospitalitatea sau iertarea. În privința celei din urmă, filosoful francez considera că iertarea poate fi aplicată doar asupra unei fapte de neiertat, orice altă atribuire a acestui termen fiind doar un simplu calcul rațional;

Influențat parțial de Hussel și de Heidegger, iar într-o mai mare măsură de Nietzsche, pe care l-a considerat precursorul deconstructivismului, Derrida este una dintre figurile originale ale filosofiei moderne și unul dintre puținii filosofi care au reușit, prin viziunea lor, să întemeieze un curent filosofic.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

4 thoughts on “Deconstructivismul, curentul identificat cu Derrida

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *